8 giugno 2012

La ruella (A. Di Jorio)



Ci stave na ruella 
nghi cinche, si' scalelle 
e pò na casarelle puverelle, 
addò tant'ann'arrète 
nasceve 'na criatura 
che mo fa lu puète e vvo' cantà. 
E pe' cantà ritorne a rivedè 
la ruellucce de la casa sè. 

Ma tutt'è scumparite, 
lu tempe l'ha finite, 
ddù prete accatastate, 
'na porta sgangarate: 
cuscì finì la casarella sè. 

Lu puverelle allore 
sentì tante dulore, 
ch'avè perdute case e primm' ammore; 
si sa, succede a tutti 
a quille che ricerche 
le cose belle de la giuvintù. 
Perciò si torna sempre a rivedè 
la ruellucce de la casa sè. 

Ma tutt'è scumparite, 
lu tempe l'ha finite, 
ddù prete accatastate, 
'na porta sgangarate: 
cuscì finì la casarella sè... 

Nessun commento:

Posta un commento

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...